Buna dimineata, dragii mei si dragele mele

Acum ceva timp, am facut o mare greseala. Bine, am facut eu multe greseli de-a lungul timpului. Prima a fost urmatoarea: eram copil si ma jucam aici pe strada impreuna cu alti copii. Am trecut strada in fuga si o masina m-a lovit. Ma jucam cu Adi si cu Bogdan. M-au dus repede la spital si m-au vindecat cumva. De atunci mi se pare ca stau in camera mea ca pe un pat psihanalitic. De asemenea, odata ma urcasem intr-un copac de langa policlinica cu Adi si ne jucam acolo. Am cazut din copac si mi-am rupt mana. M-au dus la spital si m-au vindecat. A treia oara a fost la Cluj. Nu mai suportam viata asta. M-am vazut in oglinda foarte urat si m-am sinucis. Nici o fata/femeie nu voia sa imi fie prietena. Acolo, la Cluj lucram la o editura impreuna cu fratele meu, Cosmin. Eu corectam niste texte, el lucra ca si redactor la revistele Mami invata sa ma ingrijesti, Casa mea, Popcorn, Topgun. Eu lucram la revistele de bancuri. Acolo am descoperit mircu-ul si napsterul, am jucat ceva Delta Force in retea. Stateam intr-o chirie. Mai citeam din cartile pe care le cumpara Cosmin, el era student la etnologie si folclor de la UBB. Acolo am incercat si eu admiterea in doi ani consecutivi la filosofie, dar nu m-au primit la facultate. Apoi am vrut sa dau admitere la horticultura, undeva unde se intra usor, dar nici pe acolo nu am trecut de cand cu slujba de corector. Apoi, Romania s-a calificat in SUA la campionatul mondial, la fotbal. Mai erau cursele de formula 1 si toate astea se transmiteau la televizor. Ma plimbam prin oras si le vedeam. Era plin Clujul de studenti atunci. Romania are o populatie cam de 19 si ceva de milioane. Apoi m-am transferat la internet cafe Netlink, o colega de la editura a deschis un internet cafe. Acolo aveam grija de statii (computere), serveam clientii cu ceai, le puneam muzica. Veneau studentii si isi luau unele referate, corespondau prin mirc, yahoo messenger, e-mail. Apoi m-au dat afara si de acolo. Am revenit acasa, la Baia Mare. O alta greseala a fost ca in scoala m-am batut cu un coleg care era considerat batausul scolii. Si dupa aceea mi-am capatat-o de la alt coleg. Eu il chemasem pe fratele meu, pentru ca si celalalt coleg, Dragos, cu care ma batusem, avea un frate mai mare. M-au plimbat pe la 3 gradinite. La prima, educatoarea ne scotea in curte in pauze si ne canta la acordeon. Era buna cu noi, ca o mama. La a doua era lego si dormeam in patuturi la amiaza. La a treia, educatoarea ne-a invatat sa desenam pe caiete si ne punea diafilme si ne ducea la cinema Dacia in sala pentru copii si ne uitam la filme de desene animate. Ne jucam cu jucarii. Acasa iarasi ne jucam cu jucarii. Citeam carti la scoala, invatam din manuale. Mergeam cu invatatoarea la film, la cinema si in diferite excursii aici in imprejurimi si in judet. Ne placea, ca si copii, foarte mult ceea ce faceam. Odata, de exemplu, am fost la stadion, venise Tovarasul in vizita si era plin de Utecisti si pionieri si soimii patriei, serbare de 23 august. Dar o invatatoare de la alta scoala, considerand ca stau intre randuri si ca rad impreuna cu colegii mei, m-a dat afara de pe stadion. Am fost foarte suparat, am venit acasa singur de la stadion, era copil doar, trebuia sa ma lase sa fac ca si ceilalti copii. Apoi, dupa bataia aia dintre mine si Dragos, a avut loc revolutia transmisa la televizor. A fost o iarna grea, oamenii nu aveau ce manca pe aici. Am iesit in strada atunci si mama plangea: nu te du, Razvan, nu te du, cine stie ce o sa patesti. Desi erau aprozare si alimentari si laptarii si piata de alimente.  Bunicul meu Constantin asculta Radio Romania actualitati. El m-a invatat sa joc sah. Bunica mea, Chiva cosea la masina de cusut, tricota pentru iarna ciorapi de lana, facea de mancare cand mama si tata erau la servciu, ei lucrau la TCI. Bunicul era fotograf si bunica era invatoaare la o scoala din Baia Sprie. Mama si tata s-au cunoscut prin corespondenta, isi scriau scrisori. Mama s-a nascut la Craiova, tata s-a nascut la Simeria si apoi s-a dus la Deva. Acum atat Bunicul Constantin, Bunica Chiva cat si Tata Iosif au murit, au decedat. Tata avea carnet de membru in PCR si carnet de abonament la meciurile clubului Minaur. Am fost si eu la ceva meciuri pe stadion, cu tata. Si cu un prieten mai mare la un meci al lui FC Baia Mare in copilarie. In oras erau cinema Minerul,acolo era si fantana arteziana si statuia soldatului sovietic si cinema Dacia cu multe filme. Am vazut atunci filme si cu Sergiu Nicolaescu si cu Amza Pelea si cu Ilarion Ciobanu si cu Sile Dinica si cu Dem Radulescu si cu Luis de Funes si cu Piedone, am vazut si Superman si o Floare si doi gradinari si Sandokan tigrul Malayeziei. Mancam ce era, ce facea bunica si mama. La televizor vedeai congrese, Floarea din gradina, Viata satului, Teleenciclopedia, iarasi filme. Si americane si rusesti si japoneze. Era Gala desenului animat sambata si in fiecare seara erau 1001 de seri, Baltazar, Pic si Poc, Bravo patratel, desene animate pentru copii. Pe piata era Cutezatorii, Rahan, Pif. Cine avea revistele astea era bine. Ciresarii, Seri albastre, Jules Verne erau in biblioteca stransa de tata in timp indelungat. Si multe carti din Biblioteca pentru toti si ceva albume de arta si Micul dictionar enciclopedic si alte feluri de carti. Ne placea sa ne jucam cu copiii vecinilor in fata blocului. Am participat si la defilare de 23 august. Uite, trec soldatii. Era cald, soarele ardea puternic si noi ne dusesem cu niste pături sa le punem pe iarba si sa ne uitam la defilare. N-am copii la randul meu. Noi suntem 6 frati in familie, 4 frati si 2 surori. Racheta alba zburand printre stele, copilarie visand. Copiii sunt salbatici. Ei cred ca totul li se cuvine. O portie de mancare in plus, lor le e foame intotdeauna. O parte de atentie in plus din partea parintilor, bunicilor, educatorilor. Uneori se comporta salbatic si se submisioneaza unii pe altii. Lupta pentru o jucarie in plus, lupta pentru orice. Foarte bizar sau foarte normal in specia noastra. Sau poate si in alte specii e la fel. Asa gandesc copiii. Oamenii mari nu sunt diferiti de copii si nici batranii nostri. Si ei vor atentie din partea partenerului, partenerei, si ei vor mancare mai buna si ei vor sa fie lasati in pace, sa se odihneasca dupa atata timp de lucru. Oamenii sunt fiinte sociale. Nu ma bag prea mult in societate daca nu am copii. Cum se fac copiii, am ajuns sa ma intreb, iti dai seama, la 49 de ani. Am baut cafea de dimineata si va urez si voua pofta buna la cafea. Nu mai am nici un ban din pensie, toti banii s-au dus pe cafea si tigari. Ar trebui sa fiu mai responsabil, ar trebui sa trec mai des pe la Assocul acela, pe la Biserica, ar trebui sa imi gasesc un loc de munca, sa nu mai stau pe acea pensie de handicap oferita de Statul Roman. Ai mei sunt bine. Mama e bine, desi ma cam cert cu ea uneori. Sora mea e bine, Raluca, a nascut 2 copii, Ana a patiti ceva la creier si au plimbat-o prin multe spitale si pe la biserici, ea a ainvatat foarte bine la scoala.  Luca e la liceu si se joaca la computer acasa, Vlad se joaca Age of cultures, el e casatorit cu Cami si au nascut pe Mara care a absolvit aici in oras UTN sectia literatura, s-a casatorit si a mers la Bruxelles, au un copil, pe Matei. Corina a fost si ea in Belgia, ea e farmacist, a fost casatorita cu Csaby cu care il au pe Cosminel, care nascut pe Andrew si pe Teodor cu Andreea, ei si-au deschis Academia de Robotica din Baia Mare unde lucreaza si Patrick, unul din fiii lui Catalin, el il mai are pe Dominic si pe David cu trei femei diferite. Cosmin nu e casatorit, asa ca mine, dar el a absolvit UBB la Etnologie si Folclor, nu stiu daca si-a dat deja licenta sau iarasi a amanat-o. Catalin are ziarul https://2mnews.ro/ si Cosmin lucreaza acolo. Catalin s-a mai ocupat si cu mnews din Targu Mures. Eu mai trec pe la Assoc uneori, am cumparat un computer dintr-o pensie la 2000 de lei in locul celui stricat, la care scriu acum. Lumea e frumoasa cu noi in ea. Va doresc sa fiti fericiti, spor la joaca, la invatat, la lucru, la ce vreti voi. O zi buna, pa.